Recentele planificări ale Guvernului de a diminua veniturile cetăţenilor care primesc venituri salariale de la stat au iscat discuţii aprinse iar reacţiile merg de la susţinerea vehementă argumentată pînă la respingerea vehementă şi ameninţări cu violenţa în societate. Trăim o perioadă importantă pentru definirea raporturilor de putere în societatea românească între guvernaţi şi guvernanţi, dacă planificările guvernamentale se vor realiza pe mai multe luni, atunci raporturile de putere vor avantaja pe cei câţiva care deţin puterea politică, dacă acele planificări nu se vor realiza atunci cetăţenii au câştigat meciul puterii. Beneficiul pentru societate poate să difere în cele două cazuri, orice rezultat poate avea două interpretări, se poate concepe câştig şi pierdere.

Contextul social actual are multe faţete şi abordarea din latura ştiinţelor politice nu e neapărat cea mai relevantă dar este puţin vizibilă în dezbaterea publică. Privind faptele, Guvernul a decis în parteneriat cu o instituţie internaţională bancară să reducă veniturile cetăţenilor care iau salarii şi pensii din bugetul de stat cu 25% şi 15%. Din bugetul de stat sunt plătite sume importante şi altor cetăţeni, dar nu sub formă de salarii ci de contracte publice, achiziţii, contracte de consultanţă etc. Discuţia se poate lungi pe cât de echitabilă e reducerea pe ansamblul beneficiarilor de bani publici şi nu e de găsit un răspuns unic. Cred că aspectul concret privind buna guvernare este legat de afectarea veniturilor cetăţenilor în contrapartidă cu pierderile de bani publici în ultimii 5-10-20 de ani. Achiziţiile administraţiei de stat de mărfuri cu o valoare supraevaluată (cravate, batiste, pixuri, maşini de poliţie, WC-uri rurale, sedii impunătoare de Case Judeţene de Sănătate, de Agenţii guvernamentale, prezervative şi chiloţi pentru luptătorii antiterorişti, puieţi, borduri, asfalt, aparatură medicală nedeservită, hârtie pentru copiatoarele Parlamentului etc.) ţin, să zicem, de trei aspecte: putinţa autorităţilor în cauză de a achiziţiona acele mărfuri fără un sistem eficient de control al costurilor, intenţia decidenţilor din administraţii de a câştiga bani buni pe mecanismul o mână spală pe alta sau serviciu contra serviciu şi incapacitatea aparatului administraţiei de stat de a recupera pierderile acelea majore. Ca să fi recuperat acei bani erau necesare condiţii ca: personal numeros de constatare şi obligare a celor care au dăunat, resurse materiale mari pentru instituţiile de control şi recuperare, legislaţie severă (uneori cvasineconstituţională prin prevederile riguroase), motivare financiară pentru „cîinii de pază” ai sistemului şi o altă condiţie – un climat moral favorizant pentru pedepsirea celor care au fost incompetenţi sau veroşi. Aproape că nu e de crezut că România ar fi putut avea asemenea mecanisme de control şi balansare pentru a ţine corupţia economică şi morală la cotă foarte joasă. Un element de considerat este motivaţia corupţiei în aparatul administraţiei de stat: la venituri de 150-1000 euro şi tentaţii lunare de 1000-150.000 euro pentru funcţionari este normal să ne raportăm la nevoile umane de supravieţuire şi de afirmare pe scara socială (pe înţeles, „fiecare trebuie să trăiască”).

Dacă asumăm ipoteza că cetăţenii cu putere de decizie politică (clasa politică) sunt prea incompetenţi şi prea „hoţi” încât statul să fie bine administrat atunci decizia acelor cetăţeni de a priva pe mulţii alţii de un venit necesar existenţei nu mai este fundamentat pe contractul social despre care ziceau Rousseau, Hugo Grotius şi Samuel Pufendorf (acum 2-300 de ani): cei mulţi îşi cedează drepturile de a se gospodări celor puţini care să îi conducă în folosul binelui general. Dacă mergem prea departe pe această linie putem fi cuprinşi de justificări anarhice sau cu disoluţia statului aşa cum îl cunoaştem acum. La fel de adevărat este că în dezbaterea publică actuală unii politicieni cer cetăţenilor să nu fie violenţi, exercitarea violenţei legitime fiind apanajul statului (conform ştiinţei politicii). Răul cel mare ar fi disoluţia statului în urma conflictelor dintre aleşi şi alegători, dar pretenţiile la linişte şi pace ale unora dintre cei aleşi sunt necumsecade dacă susţinem teoria contractului social: de ce numai bugetarii să se abţină de la contestarea alcătuirii defectuoase a statului iar politicienii de reacredinţă şi puşi pe căpătuială să nu aibă de plătit banii păgubiţi?

Thomas Hobbes vorbea despre bellum omnium contra omnes în care oamenii se luptă între ei pentru satisfacerea nevoilor, abia apariţia statului oprindu-i de la luptele corp la corp pentru dominaţie individuală. Sunt state în lume în care disoluţia statului, sub varii stadii, lasă să se întrevadă un peisaj antic şi medieval, în care diverse grupuri se luptă pentru controlul teritorial şi pentru controlul resurselor naturale: Somalia, Sri Lanka, Pakistan, Iraq, Afghanistan, Yemen, Kirghistan. În 2008 Grecia a ratat de puţin disoluţia statului după mari tulburări sociale pe fondul nemulţumirii populaţiei faţă de calitatea vieţii şi a managementului statului. Catalizatorul nemulţumirii populare a fost modul de aplicare a regulamentului poliţiei  la intervenţia contra manifestaţiilor. Ulterior marilor demonstraţii populare şi violenţelor de pe străzi, împrumuturile statului elen au avut de suportat dobânzi mult mai mari, ducând la incapacitatea de plată a datoriei publice.

Privitor la competiţia dintre partide, perioada tulbure este folosită de către opoziţie pentru a focaliza nemulţumirile asupra dărâmării coaliţiei de guvernare. Cetăţenii au o agendă iar partidele alta: cucerirea şi exercitarea puterii politice, aşa s-au petrecut lucrurile dintotdeauna şi probabil aşa se vor petrece lucrurile şi în viitor. Pe fond, în România este o luptă pentru putere: cine şi în ce măsură decide asupra alocării resurselor naţiunii. Bugetarii se întreabă: de ce unii irosesc şi nu plătesc?

Bogdan Sava, analist politic

• Analiza aceasta nu redă neapărat opinia personală asupra faptelor ci propune o interpretare a lor dintr-un unghi aparte.

Alte articole...

• Are la activ trei furturi, dar este cercetat în stare de libertate
• Oana Bulai Afetelor: „Dacă voi crede cu tărie că lucrurile se pot întâmpla, ele se întâmplă”
• Subvenții pentru angajarea absolvenților, persoanelor cu handicap sau șomerilor aproape de pensionare
• Descinderi în Neamț la locuințele unor suspecți de trafic de persoane și minori
• Cheltuielile senatorilor nemțeni cu birourile parlamentare